Zoo Braila si peripetii!

Aveti mai jos fragmente dintr-o duminica( de acum 2 saptamani), pe care mi-am petrecut-o vizitand orasul Braila  si gradina zoologica de acolo. Am fost in alte dati, foarte placut pentru familiile cu copii, omuletii au la dispozitie 2 parcuri, mult spatiu de alergat, animale multe de vazut deci o zi plina de bucurii pentru pitici si nu numai, chiar si eu adult(judecand doar dupa varsta) m-am relaxat pe aleeile de la zoo, am apreciat ca era curat, animalele pareau relaxate, plictisite. Pozele sunt doar asa ca idee, mai de calitate cu alta ocazie. 

 Sa nu incercati in Braila sa mergeti prea mult pe jos, mai ales daca sunteti din Galati si nu stiti orasul, or sa va intre picioarele acolo unde soarele nu intra de obicei si basicile va vor deveni prietene bune. 

Peste tot se lucreaza si  e praful acasa la el, indicatoare nu exista.....pe cuvant ca le-am cautat.

Ne-am descurcat si am ajuns intr-un final la gara, extrem de obositi. Si pe linie se afla un tren, ghiciti cine a alergat catre el ? Noi(4 adulti)! Insa trenul mergea in directia opusa orasului nostru, astfel ca la prima statie am coborat si am experimentat mersul pe jos, 2 km pana la prima comuna, de unde am putut lua un autobuz si apoi un alt microbuz si apoi un alt microbuz spre oras si iar alt microbuz spre casa, in decurs de 1 ora am schimbat 4 mijloace de transport in comun ;), f distractiv si extrem de relaxant.(not!!)

Bronzul capatat acum 2 saptamani inca persista, eu insist cu exfoliant, el nimic, nici nu vrea sa se diminueze. 

Am pus o poza si cu mine, eu adultul, aveam 2 codite   si tricou cu inscriptia CHILL OUT,  o tigara cu ceva iarba imi mai trebuia si nimic nu putea sa ma supere!!!

Asadar daca doriti sa vizitati Zoo Braila, serios ca merita,  mai uitati putin de oras, de agitatie. Daca doriti sa vizitati faleza Brailei, intr-o zi insorita, poate cautati o sapca sau o palarie, soarele devine foarte enervant, insa faleza e un sfert fata de cea din Galati, deci prea mult de mers nu va fi .

Floarea din urma se numeste limba soacrei si  era in splendoarea infloririi ei, fix langa balconul meu, dupa o zi petrecuta in mult soare  si praf, m-am bucurat nespus sa o fotografiez.