Experiente de munca - ASA NU!

Astazi, dupa 3 luni si ceva, am simtit ca mi-am recapatat viata inapoi.

Nu mi s-a intamplat nimic tragic, acum ceva timp in disperarea de a-mi gasi un loc de munca in domeniul dorit de mine, am acceptat totusi un alt post intr-un domeniu complet diferit. Nimic special pentru mine, nu a fost nici prima oara si cu siguranta nici ultima oara cand am intrat intr-un joc fara sa ii stiu regulile insa cu vointa le-am invatat rapid.

Mi-am depus demisia acum 2 sapt. cu putina teama pentru ca ma simteam cu musca pe caciula, am mintit cu motivul plecarii din firma si credeam ca cineva ma va trage de maneca, normal ca m-am inselat, in teorie tuturor le pasa ca plec, in practica se foloseau injurii....

Firma in care am intrat e una destul de mare in orasul meu, proprietarul e un om de treaba, am discutat cu el de putine ori, el are o parere foarte buna despre sine si despre firma sa.
Angajatii sai au grija sa ii relateze doar partile bune, acelea foarte frumos ambalate si partile proaste doar cand nu au incotro insa si acele parti au fost putin lucrate.
Atmosfera din cadrul birourilor e una de domeniu fantasticului, ori poate e una uzuala si eu sunt complet deplasata.

Mereu este de treaba, oameni sunt dar nu se stie exact cine si cum si ce trebuie sa faca si cum apare un om nou, clar ala trebuie sa faca multe multe lucruri si dupa ce se obisnuieste cu ele, brusc apar si alte lucruri.
Fisa postului nu exista, te-ai angajat pe un post, faci alte chestii si clar in caz ca nu ai inteles programul nu este cel din contract insa da, salariul e cel mentionat acolo, urmeaza totusi o marire dupa 3 luni.??!!

Sa mentionez cum se vorbeste acolo? Cum inveti singur caci nu ai incotro....daca pui intrebari, ori nu ti se raspunde(varianta mea preferata, caci ma apuc sa caut singura sau iau decizii singura) sau se tipa la tine, se arunca jigniri. De ce ? Pai tu esti ala nou si tb sa fii testat, sa vedem cat de buni is nervii, daca devii isterica, daca esti moale, tare, etc....

Varianta ideala de angajat(coleg)- incepi sa ai pielea tabacita, intepaturile, tipetele, jignirile nu le mai auzi, incepe sa devina automatism ceea ce ai de facut, chiar daca nu ai suficient timp, jobul necesita 10 -12 ore ...deci de ce sa mai analizezi ca tu ai 8 ore semnnate in contract..,realizezi si mai repede ca ceea ce spui nu conteaza sau nu este auzit si inveti sa vorbesti cat mai putin si da da devii din ce in ce mai bun .

Depun demisia ...brusc devin apreciata, se realiza ca parca am facut ceva bun, ca parca ma descurc, dar vai ....sigur nu ma razgandesc? Dispar tipetele ?! ciudat, de ce oare??? Oare ii tine mult? Deja ma obinuisem cu tonurile inalte si cu apelative.... AAAA e doar o iluzie( s-a revenit rapid la starea normala), menita sa ma faca sa imi regret decizia si sa raman in cadrul firmei...si totusi se insista, vai cum o sa iti fie fara noi, o sa regreti, vai dar tocmai acum cand ne obisnuisem cu tine si te descurcai asa bine...vai ....

Ma repet....azi a fost o zi frumoasa, nu am mai fost un robotel...am savurat ziua chiar daca a insemnat sa fac multe drumuri si sa fac chestii plictisitoare, mi-am amintit cat de relaxat este sa cauti o carte intr-un anticariat, sa o rasfoiesti, apoi sadescoperi alta si sa pleci cu o sacosa de carti, m-am minunat in piata cand am gasit zmeura, arata sublim, nu stiu cand am ajuns acasa ( am sunat inainte ptr a anunta nepoata ca ii aduc ceva bun bun) si mi-am aruncat sacosa si direct la cutia cu zmeura m-am oprit uitandu-ma la desene animate cu nepotica.

Datoriile ma presau si imi tb un job, insa data viitoare, imi voi asculta instinctul si voi spune nu. Mi s-au aprins multe semne de intrebare inca de la inceput dar am spus hai, e nevoie de bani, nu poti sa mai stai acasa, sigur o sa poti sa te descurci..... am putut dar am uitat sa traiesc intre timp....

Va doresc voua si mie inspiratie pe viitor in alegerea noul job si mult noroc!

Ce ar fi fost daca?

De curand am cunoscut online un baiet care face videochat. Mandru mare de meseria lui, ma intreba pe mine cu ce ma ocup. Pentru ca nu era chatul locul meu de spovedanie si pentru ca incerc sa nu judec oamenii pentru alegerile lor....

am deviat simplu la o povestire cu talc de pe vremea cand imi cautam un loc de munca fiind intre joburi.

Cumparam zilnic ziarul local in cautare de locuri noi de munca, visam sa ajung in alte locuri si ma imaginam des cum munceam facand diverse actiuni.

Observ un anunt pe plac " necesar cunostinte calculator, limba straina, aspect placut..." Nu spunea nimic de bani, de jobul ca denumire exacta, firma, nume...nimic, doar un nr de telefon. Bucuroasa sun, mi se raspunde amabil, foarte frumos, politicos, mi se indruma adresa.

In aceeasi zi, spre dupamiaza ajung la locul cu pricina. Un bloc...ca multe altele, insa nici urma de firma. Intrebari multe in capul meu, oare cu ce se ocupa, oare sunt imbracata potrivit, oare ce o sa fiu intrebata...

Inconjur blocul, deja aveam o stare de nervozitate. Imi propun sa intru in bloc, sun la nr de telefon, mi se transmite un nr de apartament. Iarasi nici un nume de firma.

Ciocanesc delicat...si intru. Apare o tipa si ma invita in bucatarie. Apartamentul arata ca oricare altul, nimic care sa indice un spatiu comercial.

In bucatarie vase multe...tigari, mucuri si tipa . Ma intreaba....abc-ul si apoi apare in bucatarie o domnisoara imbracata sumar, un halat putin transparent ( era vara ce ii drept) dintr-un material ce semana cu matasea .

Eu nu vorbeam, nu stiam ce sa spun, nu imi dadeam seama unde am ajuns si ce anume urma sa fac. Incep pe rand imi povestesc ca ele au inceput cam de un an, ca pe luna le iese o suma de bani ( foarte mare, echivalentul a vreo 4 salarii medii din vremea aceea), ca una din ele era mai plinuta cand a inceput si ca i-au trecut repede orice urma de rusine sau jena, nu mai are datorii,isi plateste singura facultatea si ...progamul depinde doar de ea.

Apoi mi se explica programul de 8-9 ore cu pauze, ca voi incepe incet...dar sigur caci am potential, se vede clar dupa zambetul meu ca voi face ravagii.

Ca daca nu stiu limbi straine voi invata repede, spaniola e ca o manusa, italiana la fel, pot incepe si de maine daca vreau, nu ma obliga nimeni la nimic si in plus nu e nimic deosebit, e ceea ce se intampla in orice cuplu, relatie doar ca practic doar trebuie sa arati la camera...si avantajul e ca primesti si baniiiiii , multibani si chiar incepe sa iti placa in timp.

Eii ce spui?

Stiti, imi pare bine ca am ajuns la acest interviu si ca ma considerati potrivita ...insa am nevoie de putin timp sa .... procesez, sa ma obisnuiesc cu ideea.

AAaa da, te intelegem ( si x era la fel, x fiind in camera la o sendinta), dar vrem pana maine dimineata un raspuns, caci sunt multe fete doritoare doar ca tu pareai foarte potrivita( juma de buletin, plinuta, e drept zambitoare, prietenoasa, amabila, dar totusi ????).

Da, da, sigur, Va multumesc! Va voi suna sa va dau un raspuns!

Te rog sa te gandesti bine, nu ai nimic de pierdut, ba chiar vei castiga niste prietene, nici decum nu voi fi sefa ta sau ceva in acest gen.


Ufff grea decizie, oare sunt pregatita sa fac videochat, clar as avea ce face cu banii si cred ca m-as descurca, prea erau alea incantate de mine. Tare as vrea sa lucrez, dar oare ce le voi povesti alor mei? Dar cum oare ma dezbrac eu in fatza calculatorul, desi practicanta, inca rosesc cand vine vorba de momentul in doi...

Au urmat discutii cu sinele meu, cu MBM(pers. apropiata ca varsta, suflet, cu pareri diferite si obiective uneori) ne amuzam ca poate ar fi bine sa incercam amandoua, ne-ar fi bine, nu am avea nimic de pierdut...ce ii aia demnitate, constiinta, alea is pentru oameni prosti.

Am sunat totusi si mi-am exprimat parerea de rau pentru neacceptarea postului insa din pacate, gasisem un post care ma va ajuta sa imi folosesc cunostintele acumulate in timp si sa nu imi pierd si putina lipsa de respect care o am pentru sine.

Din cand in cand ( dupa discutii cu fost excorte masculine, actuale vedete de videochat)... imi mai apare un gand " ce ar fi fost daca as fi incercat?", dar fuge repede :)